Pentru mine, bijuteria, cred că fost întotdeauna prima opțiune, dar au existat ”obstacole” de-a lungul timpului și sunt singură că vor exista și în continuare. Prima bijuterie pe care am realizat-o, dacă pot să o numesc așa, a fost un colier făcut din mărgele de sticlă înșirate pe o ață, simple as that.
Nu am reușit să identific momentul specific în care am dezvoltat această pasiune pentru bijuterii și accesorizare, dar sunt sigură că a început cel mai probabil cu o serie de margele pe care le-am primit de la mama, din care ea obișnuia să facă mărțișoare.
Primele amintiri clare legate de bijuterii
Deschiderea unui atelier adevărat de bijuterie
Înainte de a urma cursurile de bijuterie contemporană aveam un mic atelier în care lucram, dar proporțiile acestuia erau pe măsura obiectelor cu care lucram, trecerea la bijuteria din metale prețioase a schimbat asta. Schimbarea aceasta a fost una naturală, cel puțin așa am simțit-o eu, ajunsesem într-un moment în care era clar: trebuia să mă dedic în totalitate acestei pasiuni sau să o păstrez ca un hobby. A avea propriul atelier este un beneficiu, este spațiul tău, spațiul în care orice se poate întampla și în care creația este la ea acasă.
Pot să spun că am avut de la bun început o regulă clară, de la care nu m-am abătut, anume să îmi dau timp să cresc organic, să evoluez normal și nu doar cu presiunea de a reușii ori altfel. Pentru oricine își dorește să se avânte într-un domeniu creativ, cred că este esențială răbdarea, timpul te învață tot ce ai nevoie să cunoști. Da, graba strică treaba și dacă vrei să faci ceva serios și nu doar ”one hit wonder” lucrează, experimentează și iar lucrează.
Viitorul este împărțit, deocamdată, în experimentarea cu cât mai multe forme și materiale, urmarea altor cursuri dedicate bijuteriei, dezvoltarea unei platforme on-line care să susțină această pasiune și colaborarea cu alți bijutieri și designeri de obiect.
